Cuvântul cancer ne sperie. Ne sperie pentru că uneori nu știm exact ce reprezintă și pentru că nu știm ce implică apariția lui în viața noastră sau a celor dragi. Cancerul cutanat (de piele) este un termen mai larg care include orice modificare de ordin malign apărută la nivel tegumentar. Cancerele cutanate se împart în două mari categorii: melanom și cancere non-melanom (dintre care cele mai frecvente sunt carcinomul bazocelular și carcinomul spinocelular).
Cancerele cutanate reprezintă cea mai frecventă formă de cancer și, din păcate, sunt frecvent ignorate atât de către pacient cât și de către medic. Acest lucru se datorează cel mai probabil agresivității și mortalității scăzute a anumitor forme de cancer cutanat (cancerul bazocelular), pierzându-se din vedere faptul că melanomul este cancerul cu cea mai mare agresivitate dintre toate formele de cancer (în lume, la fiecare 62 de minute, o persoană moare din cauza melanomului).
Practic, oricine poate dezvolta o formă de cancer cutanat. Risc mai mare au persoanele care se expun masiv la radiații ultraviolete, atât naturale (soare) cât și artificiale (lămpi cu UV, solare). Alți factori de risc sunt: fototipul deschis (persoanele cu păr blond sau roșcat, cu pielea deschisă la culoare, cu ochii verzi, albaștri sau gri deschis, care se ard ușor în urma expunerii la soare), arsurile solare în antecedente (în special formele severe de arsuri solare, cu bule și eroziuni) mai ales cele din copilărie, prezența pe suprafața tegumentară a mai mult de 50 de nevi pigmentari (alunițe) sau prezența de nevi atipici. Existența în familie a unei rude apropiate (părinte, frate/soră sau copil) cu istoric de cancer tegumentar crește riscul de a dezvolta o astfel de leziune.
Există și o serie de elemente de istoric medical personal care pot crește riscul de a dezvolta o astfel de leziune: istoric personal de cancer tegumentar, prezența de leziuni de tip keratoze actinice (care sunt un indicator al expunerii masive la soare pe de o parte și care pot evolua ele-însele spre un carcinom spinocelular), cicatricile postarsură, stări de imunosupresie (scădere marcată a imunității, fie după un transplant de organe, fie în contextul altor patologii: infecție HIV, limfoame, etc) sau alte afecțiuni rare (ex: xeroderma pigmentosum, sindromul Gorlin, etc). Expunerea la o serie de substanțe chimice poate crește riscul de cancer cutanat (ex.: arsenic, gudroane, etc). Fumatul crește riscul de carcinom spinocelular.
Putem însă ajusta o parte din aceste riscuri prin aplicarea unor măsuri de protecție a pielii. Limitarea expunerii la ultraviolete este cea mai importantă dintre acestea. Astfel, evitarea expunerii la UV artificiale (emise de lămpile cu UV sau în cadrul saloanelor de bronzare) sau la UV naturale (soare) s-au dovedit a scădea drastic incidența cancerelor tegumentare. Ideal este ca în intervalul orar 11-16 să nu ajungem sub acțiunea directă a soarelui, iar dacă este obligatorie efectuarea de activități în aer liber se recomandă a fi efectuate la umbră, cu zonele de tegument neprotejate de haine acoperite de produse fotoprotectoare cu spectru larg (care să blocheze atât UVA, cât și UVB și care să aibă un SPF de minim 30) – creme, sprayuri, emulsii.
E important să nu uităm buzele – există balsam de buze cu efect fotoprotector și ochii – ochelari cu filtru UV.
Folosirea de cămăși/tricouri cu mânecă lungă, pantaloni lungi, pălării, etc asigură o protecție superioară celei furnizate de produsele fotoprotectoare. Trebuie să înțelegem însă un lucru esențial: produsele fotoprotectoare nu ne fac complet imuni la acțiunea soarelui, iar utilizarea lor nu trebuie să ducă la o creștere a timpului de expunere la soare, cea mai bună protecție constituind-o statul la umbră!
În ceea ce privește fotoprotectoarele este deosebit de important ca acestea să fie aplicate corect: cu 20-30 minute înainte de expunere, într-o cantitate suficientă, cu reaplicare la 2-3 ore, zilnic (UV trec în proporție de până la 80% prin plafonul de nori).
Diagnosticul precoce al cancerelor tegumentare constituie o condiție absolut necesară unui tratament cu adevărat eficient și curativ. Ca regulă generală, orice pacient care identifică o leziune tegumentară care persistă mai mult de 2 săptămâni, crește în dimensiuni, își modifică aspectul, sângerează sau care are o ulcerație care nu tinde să se vindece spontan, necesită un consult de specialitate în cel mai scurt timp.
Un semn important îl reprezintă “ugly duck sign” – uneori melanoamele arată total diferit față de restul alunițelor (sunt mai mari/mici, mai pigmentate sau mai deschise la culoare etc), ceee ce ne atrage atenția că ceva nu ar fi tocmai în regulă, chiar dacă nu putem spune exact ce anume.
Atunci când avem alunițe care întrunesc un criteriu conform regulii ABCDE este obligatoriu să fim evaluați de către un medic de specialitate. Regulile ABCDE se referă la:
- Asimetry – asimetrie a leziunii (dacă “tăiem” leziunea în două, cele două jumătăți nu sunt similare)
- Borders – leziunea are margini neregulate
- Colors – culoare neuniformă/mai multe culori (maro închis/deschis, negru, roz, gri etc)
- Diameter – diametru peste 6 mm (mai mare decît radiera din capătul creionului)
- Evolution/Elevation – leziunea crește/se modifică sau începe să devină palpabilă, să iasă din planul pielii.
Se recomandă o auto-evaluare lunară a întregului tegument (făcută eventual cu ajutorul unui membru apropiat al familiei) care să inventarieze toată suprafața tegumentară (inclusiv spațiile interdigitale, zona scalpului, spatele urechilor etc) în vederea identificării precoce a oricărei leziuni suspecte.
Anual, se recomandă un consult de specialitate dermato-venerologic în cadrul căruia se va efectua o examinare clinică a întregului tegument cu un dispozitiv special numit dermatoscop. Dermatoscopia este o metodă non-invazivă de examinare care permite identificarea precoce a oricărei modificări sugestive pentru un cancer cutanat, precum și monitorizarea în timp a leziunilor suspecte.