Libertatea și iubirea merg întotdeauna împreună. Iubirea nu este o reacție. Să iubești nu înseamnă să ceri ceva în schimb, nici măcar să simți că dăruiești ceva, doar acest fel de iubire cunoaște libertatea – J. Krishnamurti
Odată, doar niște cuvine motivaționale, astăzi un crez pe care îl explorez fără încetare și îl transmit mai departe copiilor mei.
Știi senzația aceea de libertate care îți face inima să tresalte la gândul că tu ești destul? Destul de bună, destul de iubitoare, destul de ”suficientă” pentru cine ești ACUM? Să nu conteze unde ești și cine te însoțește fiindcă ești acceptată așa cum ești și liberă să iubești?
Obișnuită din corporație cu obiective anuale, când am luat pauză și am rămas acasă cu cel mic pentru un an mi-am spus că am scapăt de obiective.
În sfârșit puteam să exist fără presiunea de a îndeplini ceva, de a fi mai mult decât perfectă și de a mă cufunda în simplicitatea lui „a fi” și a descoperi ce am eu nevoie.
fotocredit Pixabay
Puțin știam eu pe atunci… cu timpul, trăind între trecut și viitor mă trezeam frecvent făcând retrospectiva și am realizat că în fiecare an învățăm ceva inedit legat de un nou fel de a fi.
Învățam să trăiesc mai conștient, un mod de a trăi în care fiecare dintre noi este important în măsură în care își acorda importanță.
Prima lecție a fost despre Iubire
Am primit-o odată cu primele sesiuni de coaching pe care le-am făcut. Clienta a fost atât de fericită de rezultat încât am mai rămas să povestim și mi-a recomandat cartea „Cele 5 limbaje ale iubirii„.
Am citit-o pe nerăsuflate și am aflat pentru prima oară ceva ce începusem deja să intuiesc – faptul că fiecare iubește diferit.
De atunci a început o nouă etapă în viața mea, una în care ofeream și ceream feedback legat de mesajul pe care în transmiteam.
Pe măsură ce copii creșteau, am primit cu toții mai multe din toate și am înțeles mult mai multe despre ce înseamnă „a iubi”.
A doua lecție a fost despre Generozitate.
Am învățat despre ea abia atunci când am încetat să mai ofer, doar fiindcă rezervorul meu era gol.
Treceau săptămânile și lunile și rămâneam pe gânduri uneori la ceea ce îmi apasă butoanele fiindcă mă săturasem să reacționez. Am ajuns să îmi doresc cu toată ființa mea să nu mai reacționez fiindcă obosisem.
Apoi am obosit să cer ajutorul fiindcă oricum arăta el, îmi demonstra iar și iar că nimeni nu mă putea ajuta așa cum aveam nevoie până când am ajuns să mă întreb de ce oare nu mă întreabă simplu: ”Ce ai tu nevoie, femeie?”
Când am formulat această întrebare în mintea mea, răspunsul a venit instantaneu: ”Nici eu nu știu cum arată ceea ce am nevoie…”
și m-am trezit ”Cum ar fi putut cineva să îmi ofere ceva ce nici eu nu știam cum arată?”
Acum știu ceva ce demult intuiam: Nimic nu este întâmplător! Am descoperit atâtea modalități care nu îmi pot oferi ce am nevoie încât a trebuit să schimb foaia.
În loc să definesc folosind o exactitate perfecționistă ceea ce am eu nevoie, am început să iau experiențele așa cum veneau și să le compar cu propriile mele valori. În timp am descoperit cea mai valoroasa lecție din viață mea: să iubesc fără să aștept nimic în schimb – țelul meu până azi.
Contribuție
Dacă și tu ești o fire intuitivă ca și mine, știi deja că ai nevoie să faci ceva diferit de ceea ce ai făcut până acum, iar dacă ai nevoie să îți faci un plan, scrie-mi, sunt aici pentru tine.
Cu drag,
