De Crăciun fii mai bun- aud aceasta an de an. E, de cele mai multe ori, un slogan cu note temporare.
Aceasta e perioada în care ONG uri și oameni de tot felul se îndeamnă care mai de care să facă fapte bune pentru cei mai puțin fericiți. E bine că se întâmplă, fiindcă, indiferent de gândul din spate (inclusiv așteptarea de a i se întoarce darul înzecit – păi, nu? Am dat, îmi dai), până la urmă o faptă bună ajută pe cineva.
Dar de bunătate e nevoie tot anul, nu doar de Crăciun. Între două Sărbători sunt 364 de zile în care uităm semnificația. De fapt, rareori ne-o mai amintim și în ziua de Crăciun. Sunt 364 (365 uneori) de zile în care uităm să fim buni. Uneori uităm că suntem oameni. Sunt zile în care aruncăm cu pietre inclusiv în această credință: cea de a fi mai bun.
365 de zile în care a dărui a devenit comerț sau obligație. E pe îți dau – îmi dai. Uneori inclusiv în ziua de Crăciun se întâmplă asta. Îți dau cadou să îmi dai cadou. Cadoul meu este mai luminos și mai cu stea în frunte decât al tău, te revanșezi anul viitor. Sau mă revanșez la anul.
Crăciunul nu este despre cadouri cu stea în frunte.
Crăciunul este mai degrabă despre stea. Este despre magie, dar este despre magia credinței, a înțelepciunii și chiar a abundenței. Crăciunul este despre misiunea personală, despre dragoste, iertare, puterea Cuvântului. Despre speranță. Și, din nou, este despre iertare. Despre a nu arunca piatra, chiar dacă nu întorci obrazul.
Crăciunul aduce mirosul de smirnă și tămâie. Vine cu abundența strălucirii aurului. O abundență care este, de fapt, viața. Și chiar dacă nu ești de acord, dă-ți un minut și întreabă-te: ”care e singurul lucru pe care nu pot lăsa în această viață?”. Într-o clipă de onestitate ai înțelege că viața este acolo. Dacă ai merge un pas mai departe ai înțelege că dragostea și dacă ”dragoste nu e nimic nu e.” Și nu vorbesc despre acea dragoste cântată de poeți. Fă ceva cu silă și vezi unde te duce.
Crăciunul este o lecție de leadership
Crăciunul este, chiar despre mult discutatul leadership. Un leadership al umanității. Un OM cu har, înțelepciune, credință, dragoste pentru oameni și cu puterea iertării reușește să adune milioane de oameni două mii de ani mai târziu. În ciuda tehnologiei existente, nu văd un lider actual care poate mișca istoria astfel, deși istoria este într-un punct în care are nevoie de lideri puternici.
M-am întrebat ce ar puteam învăța liderul modern de la liderul spiritual născut în ziua de Crăciun cu mai mult de 2000 de ani. Avem nevoie de modele și, pentru că momentul ne apropie de Crăciun, am tot gândit ce putem învăța din lecția Isus.
O Misiune Planetară
Pildele lui Isus ne însoțesc și azi, au aliniat mase și acum sărbătorim, ca să spun așa, momentul Isus. Și asta pentru că viziunea lui a fost pentru oameni, dincolo de el. Dacă s-ar fi dorit doar un predicator bine văzut în poarta templului am mai fi sărbătorit Crăciunul acum?
Și acum vorbim despre misiune cristică, care mai degrabă devine o vendentă de influență personală. Ar fi fain să ne reamintim ce înseamnă cristic.
Umanitatea
Misiunea liderului a fost să vină în întâmpinarea celorlalți. Și le-a fost alături și în frunte, aducând speranța. Iar de speranță avem nevoie noi acum.
Unitatea și acceptarea celor diferiți
Personal, tot urmăresc segregarea din lumea actuală. Noi – voi, ei – ceilalți. În comunitate, în companii, până și în familii. Dacă nu ești ca noi ești împotriva noastră, noi știm mai bine!
Isus a adus alături de el vameșul, deși nu ar fi părut ”demn”, cum am spune astăzi. După cum a spus și fariseul. Mai târziu, Vameșul a devenit Apostol. Unul pe care îl tot cităm motivațional, fără să știm chiar. Acceptând și pe cei diferiți a mai câștigat un discipol, unul de seamă.
Iertarea și compasiunea
Suntem într-o lume în care ne rupem în două din ”mândrie”, din ego. Ce ar fi util liderilor actuali? Nu zic să întoarcă obrazul, zic măcar să nu ridice piatra.
Puterea credinței
De fapt, acesta este ceea ce avem nevoie să învățăm într-o lume dominată de frică: puterea credinței și a merge mai departe cu misiunea noastră. Și prima care îmi vine în gând e să trăim frumos.
Generozitatea
O viață pentru umanitate este cel mai generos gest. Liderul modern nu are nevoie de sacrificii supreme, dar generozitatea recompensează pe cei ce îl urmează. Iar recompensa nu e neapărat în bani.
Și ajung la ultima lecție de leadership pe care o putem învăța din Crăciunul ce se apropie:
Abundența
Leadershipul actual vede abundența în bani. În, hai să o numesc, lecția Isus, abundența este mult mai mult. Este pâinea cea de toate zilele (grâul), sunt păsările cerului, crinul pământului. Este natura și tot ce ne înconjoară. Acele elemente de care ne îndepărtăm acum.
Crăciunul este magie
Crăciunul readuce în mentalul colectiv povestea magilor. Povestea stelei – stea pe care o înfingem estetic în brad, dar pe care rareori o asociem semnificației stelei ce s-a arătat celor trei înțelepți. Acelui moment în care s-a mai pus o piatră la temelia istoriei umanității sau, mai degrabă, am primit o cruce de acceptat și de dus.
Adevărul e că magia există zi de zi și se numește, da, viață. Numai că uităm să o vedem, mai degrabă vedem părți ce ne lipsesc din ea. De fapt, viața nu e din bucăți. Viața nu e din lucruri. Doar e și ne răspunde după cum suntem. Și nu îi vedem puterea decât, poate, ceva ne-o amenință sau ia o viață de lângă noi.
Cum ar fi să avem Crăciun în fiecare zi? Cum ar fi să vedem abundența în viață, în iertare, în credință?
Cum ar fi ca în fiecare zi să credem în miracole? Ele chiar există. Clipa în care ai deschis ochii e un miracol. E viața.
Cum ar fi ca în fiecare zi să ierți pentru că nu știi povestea celuilalt, pentru că și tu greșești, pentru că pur și simplu te simți mai ușor?
Cum ar fi să fii mai bun în fiecare zi, nu doar de Crăciun? Așa, că poți. Să nu fie pe îți dau, îmi dai. Să nu fie pe așteptarea ”se va întoarce înzecit”. Oricum se va întoarce prin toate acele gânduri bune care te vor îmbrățișa.
Cum ar fi ca în fiecare zi în care nu este despre noi și voi, ci despre magia vieții?
Cum ar fi ca în fiecare zi să fim buni?
