Fricile și antreprenoriatul

De ce ți-e FRICĂ cel mai tare?

Ești o persoană care se teme de diverse?

Cum ai depășit frica pentru a deveni antreprenoare? Sau încă nu ai depășit-o?

Ce frici ai acum ca și antreprenor?

Acestea au fost câteva din întrebările celei de a doua zile din provocarea de 10 zile din comunitatea Antreprenoare. Să vedem cum este percepută frica în antreprenoriat și dacă antreprenorii sunt neînfricați sau sunt și ei oameni ca și noi.

Anda Pop

Am conștientizat de curând că mi-e foarte frică de succes. Încă procesez această informație, și nu prea îmi vine să cred, dar explică foarte mult modul meu de a face lucrurile.

Cristina Urzica

Nu prea  am frici, dar lipsa de predictibilitate mă face sa dau un pas înapoi.

Iau totul ca o provocare și intru în ele cu curaj. Din toate avem de învățat și suntem suma eșecurilor și reușitelor.

Asta înseamnă sa fii antreprenor!

Businessul meu este în modă și turism.

Felicia Verban -English Coach

Sigur că sunt frici – de a te expune, de a nu fi suficient de bun, de a nu fi pe plac, de a crea oamenilor o impresie sau alta… Le depășesc concentrându-mă pe mine și pe ce vreau eu să fac. Cred că pierdem din energie atunci când ne concentrăm pe ceilalți.

Asociatia Invatam Viata

Frica e felul în care natura ne-a adaptat pentru supraviețuire. E bună să traversezi în siguranță, să nu cazi de la etaj… dar atunci când pericolul nu este real și iminent, e doar imaginație și proiectarea trecutului pe viitor, e un mare consumator de energie, până la blocaj.

Iar frica de a fi în fiecare zi lucrător pentru scopul altuia sau chiar fără scop și misiune de Creator, a fost cea care m-a făcut să aleg antreprenoriatul. În mai multe forme. Chiar atipice. Chiar ONG-istice. În care contribuția și sensul dau un DE CE atât de puternic, încât banii devin un instrument minunat pentru mai mult decât propria persoană.

Iar antreprenoriatul social are un mare viitor. Și totul devine mai mult decât despre propriile haine, case, mașini, călătorii și petreceri. Devine despre viața în conexiune și iubire. Iar acolo, plângerile despre ce este în exterior se atenuează. Pentru că nu mai simți singurătate și neputință, ci speranță și sens.

Ame La Om

Ca antreprenoare nu am frici. De obicei frica vine din necunoscut (cel puțin la mine) astfel că, atâta timp cât îmi cunosc afacerea și ceea ce am de făcut, merg înainte „cu tupeu” cum se spune. Dacă nu doresc să dezamăgesc, sau mă gândesc că nu as avea clienți, nu sunt temari, sunt probleme pe care mi le pun – întrebări la care îmi caut singura răspunsuri și soluții. Poate că în psihoterapie sau în dezvoltare personală acestea sunt trecute la frici și/sau temeri într-adevăr, dar toate se pot „vindeca” după ce le identifici și le accepți – apoi acționezi prin prisma antreprenoriatului.

Crisan Teodora Antoaneta

Frica stagnează evoluția, blochează, paralizează, iar această constatare s-a dovedit confirmată, ori de câte ori apare și nu este gestionată conștient frica de datorii, lipsa cash flow, frica de termenele de plată, taxe.

Adriana Stoica

Fricile sunt bune… fără ele, nu mai înflorim, ca să zic așa. Învingându-ne frica, descoperim o lume mai frumoasă… cea mai mare frică cred că este frica de succes, și cred că marea majoritate o avem… inclusiv eu

Alina Bota – Tabusca

Cel mai frică mi-e să pierd oamenii pe care îi iubesc. Aici mi-am răspuns de când mă știu. Și am căutat să descos, dar am ajuns la concluzia că unele lucruri pur și simplu… sunt.

Andreea Mitoiu

Am frici, ca fiecare. Cel mai frică mi-a fost de singurătate. Și, am decis acum un an să scap de ea. Am găsit leacul acestei frici „întâmplător”. E la îndemâna oricui, doar că este provocator uneori. Am ales să mă observ, să mă dedic mie, să stau eu cu mine și să-mi vorbesc ca fiicei mele, să fiu pentru mine mama care mi-a lipsit. Să-mi ofer mie empatie, bunătate și compasiune și astfel am înțeles că, de fapt, nu sunt niciodată singură. Sunt mereu cu mine, cu Sinele meu și cu Dumnezeu. Astfel, am ajuns să mă cunosc mai bine, să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt. Și, e tare fain să fiu și singură, dar mă bucur nespus de compania celorlalți și îmi place să creez lucruri interesante cu ei.

În antreprenoriat, singura mea frică este neîncasarea facturilor cu termen depășit de prea mult timp. Eu n-aș mai lucra cu firme care nu-și respectă obligațiile contractuale, însă partenerul meu este prea îngăduitor și acceptă aceste întârzieri, care de câteva ori s-au transformat în pierderi.

Curaj doamnelor!

Alina Luminiţa Ciobanu

Cred că frica cea mai mare în acest moment este că am nevoie de mai mult timp pentru ca autenticitatea mea să fie văzută, auzită, înțeleasă.

Georgiana Neacșu

Da, bineînțeles că am frici și temeri, este un lucru cred eu sănătos . Legat de antreprenoriat, fiind la început de drum, și temerile sunt mai mari: teama că nu voi reuși, teama că nu îmi voi găsi clienții, teama de dezamăgire. Însă cu pași mici încerc să mă motivez zilnic și să perseverez în ceea ce fac.

Alexandra Cepariu

Cel mai frică îmi este că nu voi putea să-mi depășesc unele limitări și voi fi „blocată” la un anumit nivel.

Roxana Blăgescu

Nu cred că am avut vreo frică când am pășit, acum 17 ani, pe drumul de a fi pe cont propriu. Nu mi-am pus întrebări! Am făcut acest pas pentru că la acel moment, joburile nu erau foarte ofertante și datorită contextului. După un concediu fără plată și câteva interviuri, am decis să plec pe acest drum. Nu am făcut-o nici ca să fiu propriul meu șef sau să am mai mult timp pentru mine. Cred că nici nu m-am gândit la acestea! O experiență minunată, pe care nu aș schimba-o pentru nimic în lume. Nu a fost tot timpul un drum lin, am avut și momente în care eram gata să renunț, dar tot timpul a fost o scânteie care m-a îndemnat să merg mai departe. Nu am absolut nici un regret și același drum l-aș urma. Încrederea și mindsetul sunt esențiale! Să-ți cunoști calitățile și ce te diferențiază! Chiar dacă mai sunt o sută sau o mie care fac același lucru, fiecare are piața lui. Nu le-aș numi frici, ci momente de panică: blocaje financiare, restructurare, etc. Mai ales în timpul covidului.

Mirela Git

Frica, de cele mai multe ori, se leagă de ceea ce nu cunoaștem. Nu mi-a fost frică de antreprenoriat tocmai pentru că am avut experiența antreprenoriatului înainte, iar astfel am ajuns să înțeleg mai bine și rolul meu, dar și al afacerii. Atâta timp cât știm care e valoarea pe care o adăugăm în lume prin afacerea noastră, cât ne asigurăm că livrăm un standard înalt de calitate și că ne dezvoltăm continuu, căpătăm nu doar claritate și direcție, ci nu mai poate fi vorba de frică .

Ilina Adriana Sirbu

Frica pentru mine a luat acum un alt sens, acela în care, în profunzimea ființei, am avut și am încredere în drumul meu.

Au fost momente pe parcursul acestor zeci de ani de antreprenoriat când mi-a fost frică că voi fi nevoită să restructurez activitatea, că trebuie sa dau vești proaste oamenilor mei sau frica aceea că lucrurile nu vor merge, nu voi crește ca business.

Acum însă doar fac acțiune și știu că momentul cel mare va sosi cu siguranța și pentru noul business.

Silviana Visan Carter

Că niciun părinte nu va mai fi interesat pt copilul lui să se dezvolte emoțional, PRACTIC, nu teoretic din cărți de dezvoltare personală, ci practic prin joaca si coaching 1 la 1 cu părintele uneori!

Ana Simina

Oo da. Frica de a găsi clienți care înțeleg exact valoarea muncii tale, frica de a nu dezamagi si frica de a nu fi la nivelul așteptărilor. Frici de inceput:)

Amalia Magenta Cosmetic 

In business, cred că teama de evoluție, de creștere, posibil și de asumare a răspunderii pentru alții (angajați) sau poate mai degrabă lipsa de implicare a colegilor din domeniu ( înfrumusețare) dacă sunt angajați o văd ca pe o corvoadă pentru mine. Am crescut destul de mult business-ul în ultimii ani, dar din păcate a fost mai mult pe cont propriu decât în echipă. Și mai apoi am cumva teama că nu știu destul de multe pentru a ieși în fața sa povestesc deși învăț foarte mult și pun în practică tot ceea ce învăț la cursuri. Mi se tot spune că am multă informație de oferit, că sunt foarte implicată în tot ceea ce fac, dar am constatat că pot vorbi doar dacă mi se pun întrebări și să fiu cumva într-un cadru lejer cu o persoană care chiar este interesată de informația pe care o pot oferi, altfel mă blochez . Îmi doresc să fac diverse filmulețe educative pentru clienți și chiar și pentru colegele mele din industrie, și nu m-am apucat încă de teamă că informația pe care o ofer să nu rezoneze sau să nu fie corectă, sa fie contracarată de cineva spunând că greșesc. Deci încă o teamă, să nu greșesc . În exterior oamenii îmi recunosc și apreciază cunoștințele și experiența pe care o am mai mult decât mine.

Alina Leonte

Cel mai tare îmi este frică de a muri cu acest potențial în mine, de a nu reuși să îl scot la lumină pentru a putea inspira și oamenii din jurul meu.

Luiza Ștefan

Ești o persoană care se teme de diverse?

Da, fără temeri nu am fi oameni, nu am ști că avansăm, nu am fi dispuși să învățăm și să experimentăm. Problema apare doar când lași frica să îți dicteze comportamentul, reacțiile, gândurile, viața.

Mie cel mai tare mi-e frică de o boală invalidantă așa încât să nu mai pot face ce fac. În rest am doar temeri ca oricine altcineva.

Cum ai depășit frica pentru a deveni antreprenoare? Sau încă nu ai depașit-o?

Am pășit cu curaj în acest domeniu acum 9 ani. A fost un act de firesc după demisia de comun acord cu angajatorul meu, deci nici măcar nu mi-am pus problema de frică. Dar ea a apărut pe parcurs – sub forma de a nu ști ce să fac atunci când sunt singură și am de luat decizii de strategie, de a lansa ceva sau altceva…etc. Știam că ar fi bine să am o echipă, doar așa știi că tragi la aceeași căruță, dar e greu să ai echipă la început de drum, dacă tu ești ownerul de business și abia te plătești pe tine. Acum am stabilizat mare parte din ce fac și temerile sunt de a rămâne relevantă, de a fi în pas cu nevoile oamenilor, de a oferi experiențe transformatoare care să creeze ecoul a ceea ce fac. În servicii nu e ca și cum ai putea arăta o rochie pe care ai creat-o, o carte pe care i scris-o, ci trebuie să ai răbdare ca clienții să integreze schimbările pe care le generează cu tine și să fie deschiși să te recomande, să vorbească despre noua lor viață și noile lor obiceiuri, pe care le dobândesc în procesul cu mine.

Ce frici ai acum ca și antreprenor?

Nu prea am frici, cum spuneam, doar temeri realiste, care fac parte din planul de risc management – să continui să cresc brandul personal, să dezvolt metode proprii de lucru și programe care să fie dorite și parcurse.

Și nu îmi plac zilele în care pare că nu am ajutat măcar un om – ăsta ce este planul meu „secret” – care nu are vreo conotație de business, ci doar îmi dă dimensiunea trecerii mele prin această existență. Dar am rezolvat și aici, sunt voluntar -psihoterapeut în formare – la un hotline antidepresie și anxietate și chiar pot aduce o vorbă utilă celor care au nevoie de susținerea aceasta.

Alexandra Ioana

Frica de lucrurile pe care nu le pot controla.

Sunt o maniacă a controlului și asta îmi da bătăi de cap!

Janina Ghenciu

Și eu experimentez în acest moment o situație provocatoare ceva asemănător unei anxietăți generale cu panică: de a sta singură în casă, de a merge singură cu mașina pe distanțe mari sau în trafic aglomerat. Mi-am dat seama că am avut lucruri copleșitoare cărora nu am mai știut cum să le fac față, inclusiv în business… prea mult, prea rapid, prea copleșitor, prea prea prea. M-am repliat: lucruri mai puține pe zi de făcut, mai structurate, mai „imperfecte” și e în regulă. Cu pași mici cucerim muntele mare! Și răbdare… la fel și cu stările! Succes tuturor!

Dorela Iepan

ha ha… eu sunt aia care ia frica în brațe și merge înainte… îmi este frică de stagnare și de zona de confort, o simt ca o moarte, așa că prefer acțiune, diversitate, creație, creștere

Daniela Ivan

Acum sunt într-un moment din viața mea în care conștientizez fricile, ele apar, le lucrez pe rând și tot așa, dar nu pot spune că am o frică majoră în acest moment. Am fost o persoană cu multe frici: frica de a nu fi iubită, de a nu greși, de a nu fi acceptată, de a nu fi respinsă, de a nu avea succes. Da, o frică mare pe care am descoperit-o a fost cea de succes „O să am succes, iar cel care a atentat la viața mea mă va găsi și mă va ucide”. Frica de a deveni antreprenoare am depășit-o după ce am conștientizat-o, până atunci ziceam că am responsabilități mai importante, responsabilități ce m-au ținut captivă într-o viață profesională hibrid angajat-antreprenor. Mai am și acum frici. Am învățat să trăiesc cu ele și am învățat cum să nu-mi ghideze viața și alegerile pe care le fac profesional.

Georgiana Ghiță

Mi-e frică să nu ajung acolo unde îmi doresc pe cont propriu. Și asta îmi alimentează motivația.

Doina Hublea

Cel mai tare mi-e frică de cutremur.

Da, și eu sunt o ființă umană care se teme de diverse: de apa mării, de călătorit singură… și lista continuă.

Legat de antreprenoriat, nu am avut și nu am nicio frică. Pentru că am devenit antreprenoare din pasiune pentru ceea ce fac: coaching și hipnoterapie. Momentan, am alte venituri din care îmi susțin financiar pasiunea. Nu mi-am deschis acest business ca să câștig bani, ci e invers: eu am intenția sinceră în sufletul meu să inspir oamenii să-și descopere puterea minții lor și să aibă vieți împlinite, iar banii reprezintă o consecință a inspirației și binelui pe care le ofer celor cu care interacționez.

Nicoleta Nistor

Trec printr-o perioadă mai dificilă și chiar ieri vorbeam cu o prietenă pe tema asta. Frica mea cea mai mare este că o să ajung să-mi ratez viața, nu doar să eșuez în business, așa cum s-a întâmplat cu tatăl meu. Ea este susținută de alte frici mai mici, precum frica de expunere, frica de respingere, frica de a nu reuși să câștig suficienți bani să-mi achit datoriile… Da, sunt terapeută, ajut oamenii să-și identifice și să-și depășească fricile, suferința emoțională… Tocmai de aceea îmi știu aceste frici, le accept și acționez în pofida lor.

Cristina Likris

Încă îmi este frică să nu fiu nevoită să închid business-ul în care am investit emoțional mult mai mult decât financiar – evoluția pieței, a prețurilor și a legislației îmi aduc zilnic provocări dificil de rezolvat.

Dana Ghindar

Am luat decizia să devin antreprenoare după mulți ani de muncit într-un loc sigur, dar ceea ce făceam nu mă împlinea sub nicio formă. Și atunci am ales să fac ceea ce îmi place. De ce mi-e frică cel mai tare… că nu o să îmi iasă. Că nu voi avea clienți pentru a câștiga suficient de mulți bani pentru a mă întreține din ceea ce fac. În general, nu mi-e frică de schimbare, iar curajul de a face ceva… orice… mi l-am descoperit după ore de dezvoltare personală.

Andreea Strachinescu

De ce ți-e FRICĂ cel mai tare?

-> Că la un anumit moment va trebui să închid acest capitol.

Ești o persoană care se teme de diverse?

-> Da, în fiecare zi!

Cum ai depășit frica pentru a deveni antreprenoare? Sau încă nu ai depășit-o?

-> Tot timpul m-am automotivat și am încercat să văd lucrurile într-un mod pozitiv.

Ce frici ai acum ca antreprenor?

-> Într-o lume în care primează „tot ce este ieftin și prost”, încă simt uneori frica că nu o să mai avem clienți care să ne înțeleagă viziunea / produsele.

Mihaela Oana Vera

În business-ul pe care îl dezvolt îmi e teama doar de schimbările legislative fiind o nișă unicat unde guvernul poate lua decizii de azi pe mâine, iar asta clar ar impacta clienții (si pe mine) Într-un mod negativ.

Brailovschi Ramona

Momentan teama mea cea mai mare este legată de acoperirea unui credit pe care l-am făcut pentru a mă înscrie în câteva programe de creștere și dezvoltare personală, dar și în business Pentru ca încă nu văd momentan și rezultatele financiare mi se strânge inima Dar așa cum am spus ieri, dacă nu risc, nu câștig. Am convingerea că sunt în mediul potrivit, sunt în proces și cu siguranță voi avea parte curând și rezultatele financiare

Cristina Ranoiu Bara

O întrebare care ne face clar vulnerabili: Eu personal am pășit târziu pe calea antreprenoriatului, pentru că aveam un job care îmi oferea aproape totul. Îmi doream mai multă independență, însă nu aveam curajul să fac pasul! În 2020, când toți se temeau de ce se întâmplă, am luat decizia  și nu regret! Am avut și mai simt uneori frica că nu voi reuși să-mi îndeplinesc viziunea, însă am creat și fac parte dintr-un mediu care îmi dă inspirație, iar dorința mea este suficient de puternică să mă țină pe direcție! Curaj, doamnelor!

În concluzie, antreprenoarele îmbrățișează fricile pe care le au, le trăiesc, prind curaj și merg mai departe. Fricile cele mai mari sunt interioare, se luptă periodic cu ele, dar și exterioare, date de instabilitatea economică și legislativă.

Tu cu ce frici te lupți în antreprenoriat?

Te-ar mai putea interesa