Zilele trecute am discutat cu antreprenoare din comunitate și am aflat părerea lor despre ce este stresul, ce este anxietate sau ce este riscul.
Știați că 8% din angajaţii români suferă de burnout. Productivitatea unui angajat aflat în sindrom burnout scade cu peste 80%.
Am întrebat antreprenoare: Ce este sindromul burnout? Ai experimentat acest sindrom? Cum eviți acest sindrom în afacerea ta? Cum găsești un echilibru?
Definiția sindromului burnout
Burnout-ul este o afecțiune fiziologică în care pacientul este epuizat emoțional și fizic și poate efectua puțin până la nimic.
Termenul burnout a fost folosit pentru prima dată la începutul anilor ’70 de psihoterapeuții americani Herbert Freudenberger și Christina Maslach. Opinia celui din urmă a devenit acum dominantă. În opinia ei, arderea constă din trei fenomene mai mult sau mai puțin coerente: epuizare (oboseală extremă), cinism (a fi departe de muncă sau persoanele cu care lucrează) și o imagine de sine mai mică a propriilor competențe. Acestea sunt, de asemenea, cele trei aspecte care apar în testul de ardere Maslach Burnout Inventory (MBI), cunoscut încă din 1984.
Prea mult stres la locul de muncă și în viața privată ar fi cauzele de sindromului burnout. O personalitate sensibilă cu un sentiment de responsabilitate peste medie și o tendință la perfecționism ar fi factori de risc.
În zilele noastre este din ce în ce mai clar că stresul și supraîncărcarea cronică pot duce la reducerea activității creierului sau la afectarea acestuia și la epuizare.
Ce este sindromul burnout pentru femeia antreprenor?
Cristina Mirabela ne spune:
„Este foarte mult de dezbătut dar long story short burnout apare atunci când petreci foarte mult timp muncind și nu mai ai ai timp de odihnă! Pentru evitarea acestei situații trebuie să existe un echilibru! Însă acest lucru este aproape imposibil în momentul în care se introduce în fișa postului puncte foarte multe, puncte care ar trebui să fie realizate de trei angajați, nu de către unul singur! Aici intervine respectul pe care angajatorul trebuie să îl aibă față de angajat! Însă acest fenomen se întâmplă foarte des! „De ce să plătești trei oameni, când poți plăti unul singur?” Cam aceasta este mentalitatea! Mai hilar este faptul că acei angajatori care practică acest lucru, se așteaptă la calitate! Calitatea serviciilor! Sunt persoane care dețin business-uri și care angajează oameni fară experiență tocmai pentru a îi putea exploata! Este mai ieftin decât angajezi o persoană competentă dar care vine la pachet cu pretenții!
Pentru evitarea burnout-ului trebuie pusă la punct fișa postului, trebuie respectată legea ITM cu privire la programul de lucru și adus în trend respectul!
De burnout pot fi afectați și cei care dețin firme? Da! Din dorință de a pune pe roți sau a susține un business nu se deconectează nicio clipă, lucru total greșit! Banii pe care îi faci, îi faci pentru a te bucura de ei! Afacerea vă funcționa și daca două zile pe săptămână ești liber, și dacă pleci doua săptămâni în vacanță!
Pentru evitarea acestui sindrom, valabil și pentru angajați și pentru angajatori, trebuie impuse niște limite personale! Respectate se va evita intrarea în burnout!”
Într-adevăr, o discuție foarte lungă…
„Cum eviți acest sindrom în afacerea ta? Cum găsești un echilibru?”
Mi se pare sănătos să acceptam că un echilibru continuu, total, în toate domeniile vieții nu e de atins – până la urmă viața are perioade (sezoane) în care și atenția noastră merge cu precădere către un lucru sau altul. Și vor exista și perioade mai încărcate, nu neapărat echilibrate. Important e să rămână doar niste perioade scurte.
Poți evita construind sisteme în afacerea ta, mecanisme care te ajuta să multiplici efortul depus, fară să îți ceară mai multe ore de muncă.
Poți, de asemenea, să te folosești de ceea ce se numește angajamentul prealabil și să iei pauză atunci când știi că ai atins o limita pentru tine
Cristina Stancovici se destăinuie: Când spunem burn-out ne gândim la echilibrul work-life și ne ducem către prea mult work și prea puțin life… atunci facem scurt circuit iar relațiile din viața noastră încep să se deterioreze. Soluția este să schimbam niște principii, mai ales pe cele care ne-au adus în situația respectivă. Personal eu am intrat în burnout că Mamă. La serviciu reușeam cu succes să separ lucrurile, însă acasă îmi era imposibil să renunț la diverse „frâie” pe care le țineam. Prea mult atașament de rezultate te consuma precum focul o lumânare. Am ieșit din zona aceea odată ce am conștientizat că am nevoie de „ceva” și am trecut peste sentimentele de vină și principiile inoculate legate de cum se cresc copii. Am îndrăznit să îmi fac timp să îmi găsesc pasiunea iar echilibrul s-a instalat în timp ce dădeam la o parte vechile credințe, ca pe foile de ceapă până a rămas doar miezul. Eu, asumată!
Voi ați experimentat acest sindrom? Cum ați reușit să îl depășiți?
