Sunt psiholog, consilier de dezvoltare personală pentru cupluri şi practician de tehnici de eliberare emoţională.
Prin ședințe în cabinet, fizic şi virtual, practic consilierea de cuplu și cea individuală (adulţi şi adolescenţi).
Ce visai să te faci când erai mică?
Visam să fac ceva important lucrând cu oamenii. M-am văzut doctoriţă sau profesoară.Am aspirat către o meserie cu impact mare asupra multor oameni. În copilărie visele au un dinamism aparte și mă imaginam făcând tot felul de acțiuni îndrăznețe.
Poate acum sună a clișeu dar inevitabil, în mintea mea, eu eram cea care salva lumea.
Când ai simțit pentru prima dată că prinzi aripi, că ești încurajată, că poți deveni ce vrei tu să devii?
Prima dată, au fost de fapt… două! Întâi, când am fost admisă prima la Colegiul de educatori puericultori și a doua, când l-am absolvit ca șefă de promoție.Grija pentru acei micuți și emoția cu care le urmăream creșterea și evoluția au început chiar din zilele de practică prin diferitele instituții.
Responsabilitatea am simțit-o ulterior și a venit la pachet cu o conștientizare. Am înțeles că ceea pot să ofer, nu este doar este util pentru acești copii, de la nou născut la șapte ani, dar și că schimbarea „lumii” începe cu ei.
Am mai înțeles și că a-mi aduce contribuția în sfera mea de influență, poate avea un impact semnificativ în viitor.
Așa am prins aripi și mi-am început zborul!
Cum ai pornit afacerea? A fost greu? Ai avut momente de ezitare?
Am fost profesor 18 ani în învăţământul de stat și mi-au trebuit 10 ani să-mi dau demisia. Am avut nevoie de mult curaj şi multe „semne” că pot să mă arunc în „ocean”.Nesiguranța venitului lunar constant mi-a indus cele mai mari îngrijorări, de aici nopți nedormite și nenumărate scenarii de groază care îmi treceau prin cap. Parcă, mă vedeam pășind „în gol”!
Am fost bugetară timp de 25 de ani şi tremuram doar la gândul că nu mă voi descurca pe cont propriu. La un moment dat, m-am suspectat că nu voi rezista la a trăi într-o incertitudine permanentă.
Dar, sunt exemplul viu că, determinarea pe care ți-o dă urmarea visului, te face să iei cele mai grele decizii și să-ți creezi o nouă zonă de confort.
Dacă afacerea ta ar fi o poveste, cum ar fi aceasta?
A fost odată ca niciodată o tânără sensibilă şi hotărâtă, în acelaşi timp, care a pornit în viaţă cu visul îndrăzneţ de a-şi aduce contribuţia pentru o lume mai bună şi mai frumoasă, mai prietenoasă şi iubitoare. Simţea cu toată fiinţa că are atât de multă iubire de dăruit, dar şi că aceasta va contribui semnificativ la fericirea unui număr mare de oameni.Astfel a hotărât că fiind profesoară i se va împlini dorința arzătoare. Ani la rând, a dat tot ce-a avut mai bun copiilor cu care a lucrat.
Apoi, într-o bună zi, pe când simţea cum sporește în inima ei, pasiunea şi fascinaţia pentru relaţiile romantice, zâna bună i-a arătat în aceasta o nouă profesie. Așa a început o călătorie fantastică, ce avea s-o ducă spre zări nebănuite. Primul pas pe care l-a făcut a fost să înveţe cum să ajute cuplurile să-şi vindece rănile și să-şi descopere resursele ascunse.
A studiat cu mult sârg tot ce simțea că o va ajuta în noul drum: acela de a susţine şi de a-i însoţi pe partenerii de cuplu pe calea către fericire, alături de omul iubit (cărţi, cursuri, propria experienţă de partener al unui cuplu „viu”). Cu încredere în visul ei, a devenit un companion iubitor, empatic şi plin de compasiune al celor care i-au păşit pragul cabinetului.
De atunci, simte cu toată ființa că misiunea ei este să-i însoţească pe drumul de vindecare a relației de iubire, pe cei care aleg să parcurgă acest drum alături de ea. Este mereu în căutarea căilor potrivite fiecărui cuplu în parte ÎMPREUNĂ cu cei doi parteneri, umăr la umăr.
Trăieşte fericită cu soţul ei şi cei doi flăcăi ai lor o viață plină de recunoștință în care zilnic are șansa să facă ceea ce o pasionează. Când oboseşte, se simte copleşită sau îi este greu, alege să creadă în visul ei şi să aibă încredere în propria capacitatea de a surmonta obstacolele apărute.
Cum te simți ca antreprenoare în România?
Foarte bine, dar nu e nicidecum ușor.E provocator să fac faţă hăţişului de legi şi reguli, dar am găsit oameni care mă înţeleg şi mă acceptă cu „văzduhismul” meu cu tot şi mă susţin să navighez printre stâncile din drumul meu. Nu mă văd trăind în altă ţară şi este o bucurie să dau „alor mei” tot ce am mai bun.
Este important pentru mine să mă simt „acasă” şi „acasă” pentru mine este în România.
Cum te-au afectat modificările fiscale din anul 2024?
Nu sunt prea conştientă de ele şi mă bazez pe contabila mea să mă ghideze pas cu pas.Care este criteriul pe care îți alegi furnizorii?
Furnizori sau clienți, eu lucrez cu emoţiile şi „chimia” dintre oameni. Pentru mine, a rezona cu persoanele din jur este un sine qua non, deci îl consider un atribut indispensabil în toate aspectele activităţii mele.Nu ştiu dacă pot vorbi de mulți furnizori în activitatea mea, dar afirm cu tărie că pentru mine, lucrul cel mai important într-o interacțiune este să știu că oamenilor le pasă și că pot avea încredere în ei. Asta, poate, pentru că eu și le ofer aceeași deschidere și onestitate.
Crezi că poti presăra puțină „magie” în cafea ca să poți merge mai departe în fiecare zi pe drumul antreprenoriatului? Ce înseamnă aceasta „magie” pentru tine?
„Praful de zâne” este o unealtă foarte dragă mie pentru a netezi „colţurile” tăioase ale vieţii mele. Nu beau cafea, dar praful de zâne îl presar de fiecare dată, când am nevoie să-mi întăresc încrederea în binele care învinge totdeauna răul!Ce sfat poți să le dai femeilor care doresc să-și deschidă propria afacere?
Să fie conştiente şi să aprecieze ce au de oferit. Să nu se subestimeze pentru că fiecare dintre noi este dotată din start cu resurse interioare nebănuit de puternice.În plus, să se înconjoare de oameni pe care se pot baza. Afacerile, la fel ca toate lucrurile dintr-o viaţă de om, se fac ÎMPREUNĂ cu alţi oameni. Aşa înţeleg eu!
Care sunt proiectele tale de viitor?
Proiectele de viitor sunt legate de psiho-educația relațională prin care vreau să împărtășesc experiența mea profesională. După o viaţă de instruire, ore petrecute în cabinet și studii de caz devenite povești cu happy ending simt că aș putea ajuta în acest fel, și mai mulți oameni.Îmi propun ca proiectele educative să se concretizeze prin apariţii publice: interviuri, podcasturi şi articole în reviste pe toate canalele disponibile: online, radio, TV pentru că am primit feedback-uri bune şi încurajatoare în acest sens.
Intenţionez să mai scriu şi alte cărţi (am reuşit să public una deja: „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”).
Mi s-a spus că am abilitatea de a transmite de la inimă la inimă propriile observațiile despre frumusețea vieții, atunci când interacțiunea dintre oameni este sinceră și caldă.
Un alt proiect care prinde contur este legat de a crea worksopuri de dezvoltare personală prin descoperire şi auto-descoperire pe diferite grupuri de persoane: cupluri sau grupuri de femei/bărbaţi - punctul central fiind legat, bineînțeles, tot de relaţiile interumane.
Caracterizează-te în trei cuvinte. De ce le alegi?
IMPREUNĂ, BLÂNDEŢE, BUNĂVOINŢĂÎMPREUNĂ pentru că viaţa oamenilor pe Pământ este despre a experimenta împreună o multitudine de experienţe. Teoria atasamentului afirmă că este înscrisă în codul genetic uman necesitatea unei baze de siguranţă creată cu ajutorul persoanelor de referinţă. Acestea sunt persoanele care sunt reperul nostru în viață, ne securizează si ne fac să simțim acel "acasă" fără de care explorarea curioasă a lumii nu este safe.
Nevoia de atașament sigur este atât de mare încât, în lipsa unui om, creăm o legătură cu un animal (de aceea există animalele de companie care au o valoare de companion pentru persoanele singure!)
Pe de altă parte, nu este nimic ieșit din comun, să ne atașăm de plante. Uneori, vorbim cu florile din casă și nu simțim că facem ceva deplasat.
Nevoia de apartenenţă și afecțiune nu este negociabilă și asigură supraviețuirea fiecărui om!
Relația dintre personajul jucat de Tom Hanks in Naufragiatul cu dl. Wilson (o minge care a fost personalizată cu ochi, gură si păr) este relevantă in acest sens!
BLÂNDEŢE pentru că suntem agresaţi, judecaţi, etichetaţi şi neînţeleşi în multe situaţii şi în diferite medii în care trăim. Iar, aceste agresiuni ne rănesc. Blândeţea, cred eu, este vindecătoare.
BUNĂVOINŢĂ deoarece fără ea, nu putem accepta şi nici înţelege de ce ceilalţi ne rănesc, ne dezamăgesc sau ne resping. E indispensabilă bunăvoinţa pentru a fi deschiși să înţelegem şi perspectiva celuilalt, chiar dacă logica lui e diferită de a noastră. Tot cu bunăvoinţă ne asumăm riscurile de a experimenta ceva nou. Și nu în ultimul rând, bunăvoinţa este absolut necesară în demersurile de reparaţie şi vindecare relaţională.
Ai devenit ceea ce îți doreai să devii când ai fost mică?
Pot spune cu toată încrederea: DA!Ce cărți citești? Ne recomanzi o carte care ți-a schimbat modul de a fi, de a privi lumea afacerilor?
Citesc multe cărţi pe specialitatea mea, cărţi motivaţionale, de dezvoltare personală şi spiritualitate.Citesc şi beletristică cât pot de mult. Aici provocarea permanentă este să găsesc timpul necesar, deoarece nevoia de „decuplare” de la agitația zilnică este mare.
Pentru cele care aleg independența profesională, recomand cartea „Atomic Habits” de James Clear. Te ajută să te organizezi în mod inteligent, să-ți formezi noi obiceiuri și să faci schimbări mari prin pași mici.
Mai multe despre mine
Nu am o afacere adaugată