Sunt psiholog clinician specializată în evaluarea stării de sănătate psiho-comportamentală şi optimizare cognitiv-comportamentală şi cofondator Theatre Acting Club, prima şcoală de teatru din Bucureşti cu predare exclusivă în limba engleză.
Misiunea Theatre Acting Club este de a crea oportunităţi de dezvoltare personală care educă, provoacă şi inspiră copiii şi tinerii. Cursurile şi atelierele T.A.C. stimulează creativitatea şi ajută copii să îşi dezvolte abilităţile conversaţionale de limba engleză prin tehnici de actorie şi teatru.
Valorile Theatre Acting Club: Inovaţie | Colaborare | Creativitate | Flexibilitate | Respect.
Cursanţii au oportunitatea de a îşi exprima liber personalitatea şi de a contribui la scrierea piesei de teatru în engleză prin conturarea personajelor, stabilirea relaţiilor dintre personaje, alegerea temei, a timpului şi a spaţiului în care urmează să se proiecteze acţiunea piesei. Prin intermediul jocurilor de improvizaţie şi în timpul repetiţiilor pentru reprezentaţia piesei de teatru în engleză, copiii şi tinerii exersează ascultarea şi vorbirea limbii engleze într-un mediu dinamic şi relaxant.
Ai simțit în vreodată că trebuie să te reinventezi?
Nu ştiu neapărat dacă să mă reinventez cât să îmi reevaluez un pic priorităţile. Dacă înainte de starea de urgenţă lucram la un program de dezvoltare personală de grup, odată cu toate aceste restricţii am preferat să mă axez pe online. Drept pentru care am crescut un pic activitatea pe site-ul meu personal, am creat pentru Theatre Acting Club un proiect internaţional cu prietenii noştri din Bruxelles de la English Youth Theatre la care am avut surpriza să ni se alăture peste 20 de copii.A fost nevoie să schimbi modalitatea de lucru și de comunicare cu clienții pe perioda pandemiei?
Da şi acest lucru ne-a afectat într-o oarecare măsură. Şedinţele de consiliere şi intervenţie psihologică au fost mutate în online, acolo unde a fost posibil acest lucru. Evident, online-ul vine cu multe provocări şi aici mă refer inclusiv la şedinţe întrerupte de slaba conexiune la net, nu toţi sunt obişnuiţi cu programele de video-conferinţă şi uneori durează până reuşesc să se conecteze, alţii preferă întâlnirile fizice şi depun multe eforturi să se adapteze acestei realităţi virtuale. Mă refer atât la cursanţii de la şcoală cât şi la clienţii din cabinet.Vezi această perioadă ca una de reinventare, de acceptare a ideilor neconvenționale?
Da şi nu, în ideea în care în online se pierd multe aspecte. Pe online lucrurile merg, dar merg încet şi dispar detalii pe care le poţi vedea doar în întâlnirile fizice. De exemplu, în cazul şedinţelor de intervenţie online pierzi limbajul non verbal al clientului, limbaj care are importanţa lui în desfăşurarea şedinţelor. La teatru pierzi emoţia scenei, emoţie din care copiii îşi extrag multiple beneficii pentru dezvoltarea lor personală.Crezi că această perioadă te ajută să te dezvolți mai mult? Dacă da, cum faci acest lucru?
Este clar o perioadă de introspecţie, o perioadă în care ai şansa să te autoevaluezi şi, în felul acesta, să îţi stabileşti priorităţile - fie ele pe termen scurt sau nu. Chiar dacă pare un pic forţată această viziune, ar fi ideal ca această perioadă să fie privită ca o pauză de la viteza cu care alergam şi o întoarcere la valorile proprii. Este o oportunitate, în ciuda aspectelor negative cu care a venit la pachet, din care noi putem extrage beneficii personale: de la schimbat alimentaţia la începerea unor cursuri online pe care înainte de nu aveai timp să le faci.Mi-a fost foarte greu să o accept la început, am avut zile în care mă simţeam copleşită de stările de anxietate pe care le experimentam. Asta pentru că nu am vrut să accept că nu există nimic sigur pe lumea asta şi că siguranţa este o iluzie de care noi ne agăţăm din nevoia noastră de confort şi de control. Şi odată ce am renunţat la nevoia de control, am reuşit să mă adaptez mai uşor acestei situaţii. M-a ajutat mult să îmi clarific lucrurile pe care pot să le controlez (programul zilnic, ce mănânc, cu ce mă îmbrac, ce vreau să citesc) şi să nu mă mai concentrez pe lucrurile din exterior asupra cărora nu pot să intervin. Este important să privim problemele cu care ne confruntăm ca experienţe de învăţare pentru că, în felul acesta, nu vom rămâne blocaţi de gândurile şi emoţiile disfuncţionale (pe modul luptă sau fugi al minţii nostre), ci vom genera soluţii şi portiţe de ieşire.
