Mă numesc Andreea și am de mică o pasiune legată de cunoașterea oamenilor. Când eram copilă, eram cunoscută pentru faptul că urmăream cu ochii mari – absolut tot ceea ce făceau adulții. Prin urmare, a fi absolventă de Psihologie a fost un pas natural pentru mine, hotărâtă fiind să devin terapeut, “când mă fac mare”.

Viața a avut alte planuri pentru mine și am sfârșit prin a avea o carieră minunată în resurse umane. Și, astfel, am realizat că sunt un Cupidon excelent, pentru că am fost un recrutor excelent, facilitând mii de căsnicii profesionale de succes. În timp, când am început să analizez mai atent această abilitate, mi-am dat seama că există multe cupluri care sunt împreună datorită mie și că toate grupurile de prieteni din care mai fac parte, sau nu, sunt construite de mine.

Afacerea mea in imagini

447296447 26556114870654404 6459211930670830775 n

Cine ești tu și în ce crezi?

Huh, ce întrebare mare 😊.
Eu sunt femeie. Eu sunt femeie feminină mai recent, după o viață de stare de bărbat cu fustă 😊.
Sunt inteligentă și creativă, sunt ființă spirituală, sunt câte puțin din tot și toate.
Dar cel mai mult sunt binecuvântată cu niște daruri care îmi permit să ajut lumea în impas și asta mă bucură enorm.
Cred în transformare, în întoarcerea la sine.
Cred în Dumnezeu, Univers, Sursă, energie și vieți anterioare. Cred cu tărie că suntem copii născuți din Tată Cer și Mamă Pământ și că ei sunt adevărații noștri părinți.
Cred că suntem suflete care am ales experiențe de viață umană ca să evoluăm până la iluminare.
Cred că există relații karmice, de suflete pereche și de suflete gemene.
Cred în autenticitate și simplitate.

Te-ai gândit la tine ca un super-erou?

M-am surprins dorindu-mi asta, ca să fiu cu adevărat sinceră. Una din credințele mele este că nu suntem 100% generoși, ci că avem de câștigat din tot ceea ce facem pentru ceilalți, și nu mă refer doar la bani.
În cazul meu, un câștig suplimentar este statutul de eroină 😊. Există în mine un rol de Salvator care a fost cândva dominant.
Acum sunt în stadiul în care ofer în continuare sfaturi nesolicitate, dar fără să mai pun presiune pe acceptarea lor și fără să scot ochii când oamenii nu mă ascultă și intră în belele. Acum știu că ei au un drum de parcurs, așa cum am avut și eu.

Dacă da, ce super-erou ești și care este super-puterea ta?

Sunt copilul Divinității, am fix aceeași structură ca energia divină. Când am conștientizat treaba asta și am asimilat mesajul, am înțeles că sunt o super ființă prin definiție. Toți suntem, dar numai unii dintre noi știm asta.
Super puterea mea este abilitatea de a comunica adevăruri complexe în cuvinte foarte simple. Și mai râd eu că îmi șoptește Dumnezeu în ureche ce să spun și eu îl aud :).

Accepți jocul în viața ta ca o metodă de dezvoltare și creștere personală?

Depinde ce înțelegi prin joc. Un complex major al vieții mele de adult a fost faptul că nu știu să mă joc. Nu știu să mă joc cu copiii, cu animalele mele. Și mărturisesc că nu îmi place să mă joc cum se joacă alții.
Dar mă joc în felul meu.
Mă joc cu cuvintele, sunt capabilă să fac metafore și analogii care uimesc lumea.
Mă joc cu degetele pe pielea animăluțelor mele oferindu-le iubire.
M-am jucat cu copiii când erau mici, dar mai mult static – pictat, lut. Câteodată le gâdilam ca să le aud râsul și le mâncam din ochi ochișorii și ele știau că le iubesc.
Mă joc cu soarta mea, îmi asum riscuri pe care alte persoane nu au curaj să le ia în brațe.
Mă joc cu fetița interioară, dar ea vrea mai mult liniște și să fie ținută în brațe. Așa se vindecă ea.
Și îmi place să mă joc cu mințile oamenilor, să jucăm adevăr și provocare în relațiile noastre, să ne jucăm de-a cunoașterea adevărată.

Ai îmbrățișat gamificarea în afacerea ta?

Încă nu, în sensul în care se practică în lumea afacerilor.
În curs o să fie concursuri. Se pun la categoria joacă?

Te gândești că joaca e doar pentru copii și afacerile înseamnă doar seriozitate? Explică-ne de ce.

Dacă nu ne jucăm, nu trăim. Sunt sigură de asta. Nu cred că există antreprenor care să fi fost exclusiv serios în afacere și să aibă succes. Joaca e necesară pentru că vine cu creativitate.
Eu, când lucrez pentru proiectele mele, simt că mă joc. Rareori simt că muncesc. Pentru că fac ce vreau, ce îmi dictează inima. Și asta mă ajută să fac cu plăcere și sarcinile care nu îmi fac plăcere, cum e lucrul cu Canva sau învățarea de tooluri software.

Vezi vreo diferență în echipa care se joacă? Sunt mai productivi? Se cunosc mai bine?

Cea mai coezivă echipă pe care am avut-o a fost acum mulți ani. Nu eram noi foarte adunați până când am fost într-un teambuilding fenomenal, unde am făcut treasure hunt, dar gândit excelent de către trainer. A fost și singura echipă de traineri care a făcut debriefing cu fiecare echipă în parte, ulterior.
Am alergat pe dealurile din Vatra Dornei ca apucații, ne-am tras de mână când alunecam pe iarbă și noroi și am dansat pe mese de bucurie că am câștigat, la final de concurs.
Și așa a fost atmosfera în echipă până când am plecat din firmă.
Am mai avut o echipă în subordine – joaca noastră era dansul. Prima oară când am ieșit în club împreună am făcut exercițiul “fereastra lui Johari”, dar numai pe pozitiv. De atunci ne-am plăcut mai mult.
Și cred că umorul este cea mai ușoară formă de joacă și este universal. Toți oamenii care râd împreună se plac 😊.

Ce jocuri ne recomanzi? Pot să fie boardgames, jocuri ale copilăriei, jocuri de business...

“Ma mai iubești?”. Este singurul joc care mi-a plăcut vreodată cu adevărat.
“Jos măștile” este util, dar parcă prea mult duce în serios.
Și umorul. Umorul e ca curentul dadaist – râdeți, fraților, râdeți. Din orice, numai râdeți.